MIHNEA COSTACHI

Acasa

MIHNEA COSTACHI

(2 votes, average 3.00 out of 5)

Miercuri, 04 August 2010 07:07

„Ca antrenor mă simt norocos pentru că am avut şansa să am un elev ca Mihnea. Este extrem de serios în pregătire, perseverent, ambiţios, comunicativ, mereu binedispus, şi, mai ales, un luptător extraordinar, cu o capacitate de concentrare deosebită în momentele critice.

În plus, are un psihic excelent, depăşind cu rapiditate momentele dificile din timpul unei partide sau al unui turneu. Nu ştiu ce şi-ar putea dori mai mult un antrenor de la un elev al său.

Singurul meu regret este că activitatea profesionala curentă nu îmi permite să îl susţin mai mult în pregătire, dar am avut grijă să îl «plasez» pe mâini bune, Mihai Ghindă fiind cel mai bun antrenor din România.” (Marius Ceteraş – Preşedinte Clubul Municipal de Şah Alba Iulia, antrenor).

A pornit să cucerească lumea la numai 4 ani, în clipa în care tatăl său i-a cumpărat de la mare o tablă de şah. Talentul înnăscut, ambiţia, antrenorii şi pregătirea l-au propulsat în scurt timp pe Mihnea Costachi în elita mondială a acestui sport. În prezent, el este legitimat la Clubul Sportiv Şcolar Nr. 1 din Timişoara şi la Clubul Sportiv „Aem Luxten” din acelaşi oraş. E totuşi albaiulian… un albaiulian care la 10 ani, împliniţi de curând, îşi urmează visul de a fi cel mai bun. Campionul Mihnea Costachi a scris pentru dumneavoastră câteva rânduri despre realizările sale de excepţie din ultimul an.

Bun găsit! După exact un an, mă aflu din nou în faţa dumneavoastră, a cititorilor „Albaiulianului”. Şi vă spun că drumul meu a continuat cu succes, atât cu şcoala, cât şi cu tabla de şah. Anul acesta, la Voineasa, am reuşit să câştig medalia de aur la toate cele trei probe de şah (şah practic, şah rapid şi blitz). Am fost în largul meu, iar alături mi-a fost bunicul meu Ilie, cu care analizam partidele. Şi înainte, şi după Voineasa au mai fost însă concursuri de copii şi de seniori (unde am o plăcere grozavă să merg) la care am participat şi am obţinut rezultate bune. Între acestea, v-aş spune de Balcaniada pentru echipe naţionale de juniori din Călimăneşti, unde au participat 7 echipe, competiţie câştigată de echipa Greciei cu 18 puncte, urmată de România cu 17,5 puncte. Aici, pe lângă medalia de argint din competiţia pe echipe am obţinut şi medalia de aur pentru cel mai bun rezultat individual (5 victorii şi o remiză) la masa 4, acolo unde am jucat cei de 10 ani. Înaintea unei partide m-a deranjat o viespe pe care, fără să vreau, am cam lipit-o de geamJ Unul dintre coechipierii mei mi-a spus: „aşa să faci şi cu adversarul”. După câteva minute de la începerea partidei, m-am ridicat victorios de la masă, iar acelaşi coechipier a afirmat: „eu am glumit, nici chiar aşa!”. A urmat finala Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar la şah, clasele I-VIII, desfăşurată la Deva, competiţie organizată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara. Am reprezentat şcoala la care învăţ, respectiv Şcoala „Ion Agârbiceanu” din Alba Iulia, şi am fost cel mai mic la vârstă din cei 38 de participanţi, dar m-am descurcat bine, ocupând locul 3, neînvins, cu 3 victorii şi 4 remize. Ocupanţii locurilor I şi al II-lea erau în clasa a VIII-a! Turneul Campionilor la Şah, concurs organizat de doamna Elisabeta Polihroniade, cu primii 8 jucători de la fiecare categorie, m-a „purtat” la o locaţie de pe malul lacului Snagov. Aici am fost premiat chiar de Liviu Dieter Nisipeanu, cel mai bun şahist al României. A fost o onoare pentru mine, mai ales că nu a uitat că în urmă cu 5 ani i-am fost cel mai tânăr adversar, la Alba Iulia, cu ocazia unui simultan organizat de regretatul meu antrenor, domnul Mihail Breaz. Un alt lucru care m-a făcut să mă simt mândru de mine a fost Campionatul European de şah rapid, din localitatea Subotica din Serbia. Am obţinut 9 victorii din tot atâtea meciuri. A fost greu, dar s-a terminat cu bine. După acest concurs, la iniţiativa unui vecin de pe stradă, copiii şi părinţii lor mi-au făcut o surpriză, adică o mică petrecere cu prăjituri, suc, şampanie şi focuri de artificii, de care am încercat să mă bucur cât mai mult, mai ales pentru că vacanţa nu s-a încheiat, în sensul că urmează alte perioade de pregătire şi concursuri. Dar cel mai important dintre ele, şi unde vreau să ajung, va fi Campionatul Mondial de juniori care se va desfăşura în luna octombrie la Halkidiki în Grecia. Să nu uit… am mai reuşit ceva important pentru mine: părinţii mei m-au dus la Bazna unde, anul acesta, participant la „Turneul Regilor” a fost şi şahistul numărul 1 al lumii, norvegianul Magnus Carlsen, 19 ani, cu un rating FIDE de 2813! Am şi o fotografie cu el!!! În paralel cu şahul, am reuşit să merg şi la concursuri şcolare, în special matematică şi limba română, unde am fost în frunte. Şi asta m-a bucurat, fiind ca o răsplată, mai ales pentru mama mea care mă ajută mereu la lecţii. În rest, am rămas un copil normal… joc fotbal, mă plimb cu bicicleta, citesc, mai fac şi mici prostioare, mai nou merg la bazin să învăţ să înot, dar mai ales mă pregătesc mult la şah. Zilnic. Iar de un an merg în Bucureşti, unde mă pregătesc cu domnul Mihai Ghindă. Câteodată mă mai antrenez cu Marius Ceteraş. Antrenamentele cu el sunt nu numai utile, dar şi distractive. Păcat că sunt rare, dar asta e…

PS: Îmi place ca prietenii mei să fie corecţi, să nu mă mintă, să ne putem ajuta reciproc, să fie comunicativi şi să fie... stelişti. Nu îmi place că unii copii se bat, mint şi vorbesc urât.

Cu drag,

Mihnea