MOCĂNIŢA

Acasa

MOCĂNIŢA

(0 votes, average 0 out of 5)

Joi, 05 August 2010 08:42

Un moment important în economia Văii Ampoiului şi a oraşului Alba Iulia l-a constituit construirea liniei ferate Alba Iulia – Zlatna.

Construcţia ei a vizat în primul rând transportul materialelor şi al produselor miniere care se extrăgeau şi se prelucrau în fabricile din Zlatna, Munţii Apuseni fiind principala sursă de aur a Imperiului Habsburgic după pierderea minelor de aur din Silezia.

Pe lângă aceasta, ea a uşurat deplasarea populaţiei satelor de pe Valea Ampoiului spre oraş, prin intermediul ei putând fi transportate mai bine şi mai repede produsele, în special cele agricole, spre pieţele din Alba Iulia şi Zlatna, iar după 1918 a favorizat înscrierea elevilor din mediul rural la şcolile şi liceele din cele două oraşe.

Trenul, pe ecartament îngust, a fost cunoscut sub porecla de „Mocăniţa” datorită faptului că străbate zona etnografică numită Mocănimea Ampoiului.

Pentru construirea acestei căi ferate a luat fiinţă, în 1889, „Societatea Căii Ferate Alba Iulia – Zlatna” care, în 1890, a solicitat Comitatului Alba de Jos fondurile necesare. Iniţiativa a fost susţinută de Baronul Kemeny Koloman şi demnitarul maghiar Bela Lucaks. Implicarea lui Lukacs Bela, maghiar de origine armeană născut la Zlatna în 1847, pentru susţinerea construirii acestei căi ferate a avut o încărcătură sentimentală, datorită faptului că în timpul revoluţiei de la 1848-1849 acesta a fost salvat de către ţăranca Pascu Ilina din Presaca în timpul conflictului armat care a avut loc în acelaşi sat în data de 24 octombrie 1848. Tot el a susţinut şi construcţia monumentului „Pax” din Presaca Ampoiului, care comemorează tragicul eveniment, precum şi a numeroase edificii publice şi private din Zlatna.

Lucrările au început în 1892, iar calea ferată a fost inaugurată în 22 septembrie 1895. Linia avea o lungime de 48,5 km cu o prelungire de 4 km până la Valea Dosului. Proiectul a fost întocmit de către inginerul Friederich Storch şi a costat 87 044 coroane pentru fiecare km. Linia avea 11 gări şi trei puncte de alimentare cu apă la Alba Iulia, Şard şi Zlatna. Linia îngustă a fost înlocuită cu o linie normală în anii 1973-1976 când a fost schimbat şi traseul dintre Alba Iulia şi Şard.

Traseul iniţial pornea din gara C.F.R. (Gara Mare), intersecta Bdul. Ferdinand, apoi traversa oraşul spre nord-est pe sub cimitirul „Maieri” şi fortificaţia bastionară paralel cu străzile: Take Ionescu, Octavian Goga, Decebal şi Bălcescu (fostă Dobrogeanu-Gherea). În zona terenului pentru copii din vecinătatea Pieţei Constituţiei se găsea Gara Mică, de unde traseul continua spre nord, apoi spre vest, urcând panta pe actualele străzi Marcus Aurelius şi Septimius Severus (fosta Tolstoi) până ce se intersecta cu Calea Moţilor, pe care o urma spre nord prin satele Miceşti şi Şard, de unde traseul este comun cu cel actual. În aval de podul rutier de pe DN 74 care traversează Ampoiul în localitatea Şard, se mai pot vedea ruinele pilonilor care susţineau vechea cale ferată. Un aspect mai puţin cunoscut care ţine de această cale ferată constă în faptul că de-a lungul ei au fost plantaţi numeroşi stejari care umbreau întregul traseu. Dintre aceştia, la ora actuală mai există doar patru, dintre care unul este situat în faţa gării din Alba Iulia, doi în imediata apropiere a gării din Şard şi unul lângă gara din Feneş, arbori care ar trebui protejaţi având în vedere vechimea şi apartenenţa lor la un moment important pentru istoria şi economia oraşului şi a judeţului Alba. Din păcate, ultimele două vagoane ale fostei garnituri de persoane ale Mocăniţei, amplasate iniţial pe Strada Morilor din Zlatna, apoi în apropierea popasului de la Izvorul Ursului, situat pe marginea DN 74 între satele Poiana şi Presaca Ampoiului, lăsate timp îndelungat să se degradeze, au ajuns cel mai probabil la fier vechi.

DAN ANGHEL