Partea de sud-est a Munţilor Metaliferi se deosebeste, în mozaicul geologic al acestui masiv, prin prezenţa frecventă a calcarelor şi, prin urmare, a cheilor modelate de unii afluenţi de dreapta ai Mureşului.

Pâraiele care converg în Bazinul Văii Geoagiu, Cibul, Ardeul şi Mada, traversează banda de calcare numită Pleaşa Ardeului, partea nordică, şi Pleaşa Mare, cea sudică, creând cinci sectoare de chei.

Astfel, pârâul Cibului a format Cheile Cibului şi ale Băcâiei situate în estul masivului Pleaşa Ardeului, iar Valea Ardeului formează în nordul acestui promontoriu calcaros Cheile Glodului şi ale Ardeului. La sud-est pârâul Madei străpunge Pleaşa Mare formând cheile cu acelaşi nume.

Către munţi pornim dinspre Valea Mureşului, de pe E 69, spre vest către localitatea Geoagiu, iar terasele acoperite cu viţă-de-vie şi dealurile împădurite sunt departe de a sugera prezenţa unei lumi de piatră ascunsă între versanţi.

Şoseaua asfaltată ne conduce, mai departe, spre staţiunea geotermală Băile Geoagiu, cunoscută încă din timpul  romanilor sub numele de Germisara, de la intersecţie noi urmând drumul spre dreapta până în satul Bozeş. Din centrul localităţii părăsim şoseaua principală şi o luăm spre dreapta către Băcâia, localitate cunoscută datorită apelor minerale care se exploatau aici, dar şi cheilor aflate în amonte de sat.

Continuăm pe drumul neasfaltat care ne obligă să traversăm de mai multe ori pârâul şi treptat îşi fac apariţia primele case răzleţite ale satului Cib, înconjurate de pereţii cheilor cu acelaşi nume.

Dacă în alte părţi, ideea de „cheie” ne îndrumă gândul la spaţii înguste unde apa îşi croieşte cu greu drum peste vâltori şi prispe de piatră, printre pereţi verticali şi blocuri „urieşeşti”, aici imaginaţia nelimitată a naturii a reuşit să creeze ceva cu totul deosebit. Apele Cibului, în curgerea lor, au creat un sector de chei extrem de larg cu versanţi despărţiţi de o luncă întinsă care adăposteşte un sat pitoresc cu locuinţe tradiţionale, unele dintre ele ridicate încă din secolul al XIX-lea, răsfirate prin poieni şi înconjurate de mici livezi cu pomi fructiferi.

Arealul cheilor a fost locuit încă din preistorie, în diferite puncte fiind identificate de către arheologi urme materiale ale epocii bronzului, din perioada romană şi a evului mediu timpuriu, multe dintre ele legate de minerit, ocupaţie practicată aici timp de sute de ani.

De altfel, satul este menţionat pentru prima dată documentar în anul 1288 ca mai apoi să fie inclus, alături de alte localităţi, în Domeniul Geoagiului cedat de către Vladislav al II-lea (1490-1516) domnitorului Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1496-1508), în cadrul acordurilor feudale de vasalitate, act care va fi reînnoit de Ludovic al II-lea (1516-1526) în favoarea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521).

Abruptul format din mai mulţi pereţi cu diferite toponime ca: Piatra Corbului, Piatra Ceretului, Piatra Mijlocie şi Vânătarea ascunde mai multe peşteri, unele cunoscute datorită vieţuirii în ele a unor pustnici care au căutat aici liniştea monahală. Despre un anume călugăr, tradiţia locală povesteşte: „trăia un sfânt călugăr în post şi rugă, de care nu avea slobozenie să se apropie nimeni, decât la poalele Picuiului, de unde era strigat sfântul de creştini, de i se cereau slujbe….”

Conform tradiţiei, în anul 1760 pe la mănăstirea din Cheile Cibului ar fi trecut şi cuviosul Şofronie „Mărturisitorul” din Cioara, iniţiatorul mişcării panortodoxe, îndreptată împotriva politicii de catolicizare a populaţiei ortodoxe din Transilvania, întreprinse de curtea de la Viena.

Aceste chei, declarate rezervaţie naturală aflată în custodia A.T.E. Trascău Corp Zlatna, prezintă şi o serie de trasee pentru alpinism, răsfirate pe verticalele pereţilor, într-un peisaj inedit, excelente pietre de încercare pentru amatorii turismului de aventură.

Din satul Cib putem trece, peste vârful Breaza, spre Valea Ampoiului şi oraşul Zlatna, fie putem rămâne în arealul Munţilor Metaliferi şi să ne îndreptăm prin localitatea Nădăştie spre Almaşul de Sus. Aici  putem vizita o impresionantă colecţie muzeală care etalează numeroase piese etnografice, arheologice şi de tehnică a mineritului, adunate, prin efort personal, de pasionatul Emilian Achim, care a încercat să păstreze tot ce putea surprinde aspecte ale trecutului zonei. În curţile localnicilor putem vedea numeroase case şi şuri tradiţionale, unele foarte vechi, dar aflate în stare bună de conservare, datorită respectului pentru tradiţie al oamenilor acestor locuri. Turiştii  care vor să viziteze zona, pot găsi găzduire la Casa David, o pensiune de vis ridicată prin râvna familiei Cristea, oameni dedicaţi trup şi suflet acestor locuri minunate.

Dan Anghel

• Comentariu nou
• Cautare

Comments (0)

Scrieti comentariu

Your Contact Details:

Nume:

Email: fara notificarecu notificare

Web:

Comentarii:

Titlu:

UBB:         -culoare-aquanegrualbastrufuchsiagriverdelimemaronavyolivepurplerosuargintiutealalbgalben -marime-minusculmicmediumareimens

Message:

Security

Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Joomla components by Compojoom