Items filtered by date: Friday, 18 October 2013 - Like - stiri Alba Iulia

Avantajele si dezavantajele spermicidelor!

  • Published in Monden

De prezervativ nu vrei sa auzi, te temi ca pilulele hormonale vor avea efecte mai putin placute asupra ta si nici steriletul nu iti este pe plac. Daca te-ai hotarat sa folosesti spermicidele ca metoda de contraceptie, atunci poate ca ar trebui sa stii mai multe despre avantajele si dezavantajele acestora.

Avantaje:

-          Se introduc in vagin inainte de actul sexual, cu aproximativ 15-20 de minute, in functie de tipul spermicidului;

-          Se gasesc sub forma de ovule, geluri, creme, sprayuri sau tablete;

-          Nu iti afecteaza nivelul hormonilor;

-          Nu au efecte secundare precum pilulele;

-          Nu afecteaza fertilitatea;

-          Sunt usor de folosit;

-          Pot fi folosite in timpul alaptarii;

-          Pot fi intrerupte oricand;

-          Functioneaza si ca lubrifiant;

-          Nu au parfum, nu sunt aromate si nu pateaza;

-          Impiedica fertilizarea ovulului pe cale chimica;

-          Pot fi achizitionate fara prescriptie medicala;

-          Nu afecteaza ficatul sau alte organe.

Dezavantaje:

-          Ofera o eficienta de doar 80%;

-          Nu se face dus 6 ore de la folosirea spermicidelor;

-          Pot provoca iritatii si usturimi ambilor parteneri daca sunt folosite de mai multe ori pe zi;

-          Sunt contraindicate femeilor care au avut simptome ale sindromului de soc toxic;

-          De cele mai multe ori sunt folosite impreuna cu alte metode de contraceptie;

-          Nu protejeaza impotriva bolilor si infectiilor cu transmitere sexuala;

-          Nu protejeaza impotriva HIV/SIDA sau a hepatitei;

-          Isi fac efectul doar 1 ora de la administrare, asadar daca actul sexual dureaza mai mult este nevoie de o noua doza de spermicide;

-        Din cauza iritatiilor aparute, persoanele care folosesc spermicide sunt mai predispuse transferului de microbi cu partenerul in timpul actului sexual;

-          Actioneaza asupra florei vaginale ale femeii, modificand-o (predispune astfel la aparitia infectiilor urinale).

Sursa: corectnews.com

Read more...

Gabriela Cristea are un nou iubit!

  • Published in Monden

 

 

 

Se pare ca Gabriela Cristea si-a gasit din nou fericirea in bratele unui barbat, dupa divortul scandalos de Marcel Toader. Desi sunt impreuna de foarte putin timp si nu pot prezice cum va evolua relatia, ambii parteneri sunt fericiti. Noul iubit al prezentatoarei este chiar un coleg de platou, Tavi Clonda.

“Stiam de ea inainte sa vin la aceasta emisiune pentru ca nu prea ma uit la scandaluri. Am remarcat la ea ca e o foarte buna moderatoare si o profesionista desavarsita, impune respect, inca nu o cunosc atat de bine ca sa pot spune mai mult. Ochii m-au atras la ea. Eram foarte emotionat cu emisiunea si nu-mi mai amintesc cum era ea la inceput, nu-mi mai amintesc nimic decat daca ma uit la inregistrari acasa. Totul intre noi a venit pur si simplu. Nu stam impreuna, Doamne… nu. Suntem foarte la inceput. E o nebuloasa in tot ce se intampla” a spus Tavi Clonda pentru WOWbiz.

“Lucrurile au inceput treptat, treptat, nu a fost un bum. Povestea noastra nu e de multa vreme, lucrurile au inceput mai tarziu. Cei apropiati noua au vazut la televizor. S-a intamplat… Nu stiu daca m-am lasat cucerita sau am incercat sa ne cucerim unul pe celalalt. Cred ca fiecare dintre noi a facut un pas, am pasit amandoi. Nu s-a intamplat la serviciu oricum. Nu ne-am dat seama cand s-a intamplat lucrul asta.

Ceea ce se intampla la serviciu nu are nicio legatura cu ce se intampla acasa. Mai putin mesajele pe care ni le dam in timpul emisiunii, care existau si inainte, dar acum sunt mai evidente. Mi-au placut multe lucruri la el. Nu ne-am ascuns, daca am simtit sa iesim, am iesit, ne-am asumat. Mi-ar fi placut sa mai dureze ceva pana sa se afle pentru ca poate mai aveam nevoie de putina intimitate. Se folosesc cuvinte mari pentru o poveste atat de recenta, mi se pare cam prea mult. Suntem de cateva saptamani impreuna” a marturisit Gabi Cristea pentru WOWbiz.

Sursa: reginele.ro

 

 

 

Read more...

7 greseli uriase care au schimbat soarta lumii

Atunci cand privim inspre trecut, primele personaje care ne vin in minte sunt marii conducatori ce au schimbat soarta lumii in care traim. Analele istoriei nu cuprind, insa, doar lideri mari si planuri geniale, ci si greseli uriase ce au schimbat in mod semnificativ fata planetei, informeaza Descopera.ro.

„Credeati ca lumea a ajuns sa arate asa cum este astazi in urma unui plan intelept?”, intreaba Bill Fawcett in cartea „100 Mistakes that Changed History”. Istoricul a analizat istoria omenirii si a colectat 100 dintre cele mai importante greseli ce au avut loc vreodata si care au schimbat in mod semnificativ soarta lumii in care traim. Iata 7 dintre greselile evidentiate de Fawcett:

Sclavul care a schimbat istoria – 480 i.e.n.

In vremurile in care a avut loc aceasta greseala, civilizatia occidentala era divizata intre doua culturi. Cea mai mare era Imperiul Persan, o civilizatie centralizata care se baza pe un conducator atotputernic si nu acorda multa importanta individului. Cealalta civilizatie era mult mai dinamica, insa totodata mai mica si mai saraca: democratia incipienta din Grecia.

In ciuda faptului ca existau in Grecia antica locuri precum Sparta, o cetate cu o conducere dictatoriala si opresiva, eroismul individual era onorat. Aceasta diferenta poate fi observata si astazi intre natiunile ce descind din despoti si culturile occidentale care au la baza traditiile grecesti.

In 480 i.e.n., situatia nu era grozava pentru lui Xerxes, conducatorul Imperiului Persan, mai ales in privinta invaziei Greciei. Xerxes dorea sa razbune infrangerea tatalui sau la Marathon si sa cucereasca orasele-state grecesti. Aceste cetati libere reprezentau atat o amenintare pentru imperiul sau, cat si un exemplu periculos pentru numeroasele popoare din imperiu, inclusiv cele de origine greaca.

Razboiul incepuse bine, fortele sale reusind sa construiasca un pod peste Hellespont (astazi stramtoarea Dardanele, ce imparte Istanbulul in doua), o reusita inginereasca extraordinara pentru acea vreme. Traversarea Hellespontului a fost urmata de cucerirea rapida a Macedoniei si a unor cetati grecesti minore. Apoi, armata lui Xerxes s-a indreptat spre sud, pe coasta greceasca, spre Atena. Istoricii afirma ca armata sa era uriasa, numarand cel putin la fel de multi oameni pe cati locuitori avea orasul grec. Din acest motiv, majoritatea locuitorilor Atenei au parasit orasul si s-au refugiat in insulele din apropiere, cei mai multi preferand Salamina, aflata in apropierea orasului.

Atena a cazut usor, fortele lui Xerxes cucerind cetatea in care se mai gaseau foarte putini greci. Cu toate acestea, soldatii persani erau cu moralul la pamant, deoarece pierdusera multi oameni in lupta de la Termopile, in care infruntasera 300 de spartani si alti 6.700 de luptatori greci.

Armata persana a continuat marsul spre sud, cucerind usor alte orase de pe coasta, beneficiind in acest timp de proviziile transportate de vasele ce veneau din porturile imperiului de dincolo de Marea Egee. Pentru Xerxes era esential ca fortele sale sa controleze coasta, deoarece fara aceste vase el nu-si putea alimenta cu provizii uriasa armata. Pur si simplu, nordul Greciei nu oferea suficiente resurse pentru a putea hrani toti soldatii sai. Acesta era, poate, singurul punct slab pe care il puteau exploata grecii, depasiti numeric de trupele persane.

Dupa victoria lui Xerxes la Termopile, Marea Egee fusese lovita de o serie de furtuni violente. Nevoia constanta de aprovizionare facea ca o buna parte din flota persana sa se gaseasca mereu pe mare, iar Xerxes a pierdut o treime din vase din cauza furtunilor. Chiar si asa, insa, conducatorul persan dispunea de patru ori mai multe vase de razboi decat toate cetatile grecesti la un loc.

Grecii au hotarat sa-si uneasca fortele intr-o singura flota, ce numara in total 370 de trireme, sub comanda lui Temistocle. Deoarece persanii aveau mult mai multe vase, o batalie in larg ar fi insemnat infrangerea, navele grecesti fiind usor de incercuit si scufundat. De aceea, grecii s-au refugiat in stramtoarea dintre insula Salamina si tarmul din apropiere de Pireu. Capitanii dezbateau daca sa ii infrunte pe persi pe mare sau sa fuga si sa astepte deznodamantul unei batalii terestre, in care armata greaca avea sa fie condusa de Sparta. Fortele grecesti se pregateau sa se lupte la intrarea ingusta in peninsula sudica a Greciei, Peloponezul.

Flota Imperiului Persan ce supravietuise furtunilor consta in 1.200 de trireme conduse de marinari fenicieni, greci si egipteni cu o vasta experienta in luptele in larg. Vasele persane erau mult mai mari decat cele grecesti si purtau la bord de doua ori mai multi soldati, un avantaj important intr-o epoca in care ciocnirile intre vase si lupta individuala intre marinari jucau un rol important. Asadar, Xerxes avea toate motivele sa fie increzator: flota sa era mult mai mare, iar grecii pareau sa se teama de o confruntare directa, ascunzandu-se in stramtoarea de langa Salamina in timp ce imparatul persilor ii privea dispretuitor. Xerxes comandase chiar sa i se construiasca un tron de pe care sa vada batalia, cerand totodata ca scribii sa fie pregatiti sa noteze numele capitanilor ce aveau sa se evidentieze in victoria contra grecilor.

Xerxes era mai degraba ingrijorat ca triremele grecesti vor scapa prin cealalta parte a strarmtorii decat ca va pierde batalia navala. Anticipand ca adversarii se vor retrage, conducatorul persanilor a trimis un contingent mare de trirereme egiptene in jurul Salaminei pentru a inchide aceasta portita. Chiar si asa, Xerxes tot avea de trei ori mai multe nave, iar timpul era de partea sa, de vreme ce flota greceasca era blocata, iar armata sa putea obtine provizii fara probleme pe masura ce avansa pe coasta greceasca. Grecii erau blocati intre navele persane, astfel ca Xerxes nu trebuia decat sa astepte ca acestia sa iasa din ascunzatoare si sa fie nimiciti.

In acest moment apare in poveste un sclav intitulat Sicinnus, ce fusese servitorul personal al lui Temistocle. Acesta a inotat pana la tarm, iar aici a cerut sa-l vada pe Xerxes. Imparatul l-a primit pe sclav si i-a pus multe intrebari despre greci, iar acesta i-a spus ca flota greceasca era dezorganizata. Comandantii nu se puneau de acord, spunea sclavul, existand chiar sansa ca cel mai mare contingent, cel al atenienilor, sa se alieze cu persanii in speranta ca vor fi iertati si ca vor avea un rol important intr-o satrapie greceasca sub controlul Imperiului Persan.

In mod neasteptat, cuvintele lui Sicinnus l-au facut pe Xerxes sa isi schimbe strategia. Nimeni nu stie cum a reusit un sclav sa aiba o influenta atat de mare, insa este posibil ca Sicinnus sa-i fi spus conducatorului persan ceea ce acesta dorea sa auda. Cert este ca Xerxes a renuntat sa mai astepte ca grecii sa iasa din ascunzatoare, poate din prea multa incredere in fortele sale, si a decis sa-si nimiceasca adversarii cat acestia erau inca divizati. Astfel, navele persane au fost pregatite pentru a intra in stramtoare in dimineata urmatoare.

Ceea ce nu stia Xerxes era ca vorbele lui Sicinnus nu spuneau adevarul. Acesta continua sa-i fie devotat lui Temistocle si urma sa fie recompensat si eliberat de atenieni. De altfel, Sicinnius a devenit ulterior cetatean si si-a deschis o afacere in Thespiae. Xerxes ar fi trebui sa-si dea seama ca ceva nu este in regula atunci cand Sicinnus a disparut in noaptea dinaintea atacului, insa nu a facut-o, astfel ca acest sclav avea sa schimbe istoria pentru totdeauna.

In dimineata urmatoare, Xerxes a comandat fortelor navale persane sa intre in apele stramtorii Salamina, bazandu-se doar pe cuvintele unui sclav care disparuse intre timp. In realitate, grecii nu se certasera intre ei, astfel ca toate vasele lor erau pregatite sa urmeze planul lui Temistocle.

Lupta s-a soldat, intr-adevar, cu un macel, insa nu asa cum se astepta Xerxes. Navele persane erau greu de manevrat in stramtoarea ingusta, iar triremele grecesti - mai mici si mai usor de controlat - puteau sa loveasca si sa scufunde vas dupa vas. Pe masura ce tot mai multe vase persane erau scufundate, moralul trupelor lui Xerxes se prabusea, iar navele care incercau sa scape din capcana stricau formatia planuita de conducatorii persani, facand astfel mult mai usoara misiunea grecilor.

Peste 200 din cele mai bune nave ale marinei persane au fost scufundate, si au murit mii de marinari si soldati veterani, printre care si fratele lui Xerxes. Majoritatea marinarilor persani au murit inecati, iar cei ce au reusit sa inoate pana pe tarmul insulei Salamina au fost ucisi pe plaja de razboinicii greci.

Fara flota, armata persana nu mai putea fi alimentata cu provizii. Mai mult, acum ca grecii dominau Marea Egee, navele lor puteau calatori in nord pentru a distruge podul peste Hellespont, singura metoda prin care persanii se puteau retrage. Xerxes s-a retras cu cea mai mare parte a armatei, ca sa nu riste ca trupele sale sa moara de foame, lasand in Grecia un contingent ce a fost infrant in anul urmator la Platea.

Deoarece imparatul Persiei a actionat pe baza spuselor unui sclav, el si-a trimis toata flota in stramtoarea Salamina, garantand astfel ca Grecia va ramane independenta. Daca nu ar fi ascultat de Sicinnus, Persia ar fi putut triumfa, iar leaganul civilizatiei occidentale ar fi devenit in schimb o provincie inapoiata a unei culturi orientale. Lumea, asa cum este ea astazi, nu ar mai fi existat. Democratia, cultura romana si crestinatatea nu ar mai fi fost. Totusi, toate acestea exista astazi deoarece Xerxes a facut greseala fatala de a crede vorbele omului nepotrivit la momentul nepotrivit.

Costul urias al unei metode simple ~ 30 e.n.

Uneori, o greseala ce schimba istoria este produsa de ignoranta, nu de prostie sau de o judecata eronata. Chiar si in absenta intentiei, consecintele pot fi dezastruoase.

O decizie economica simpla luata de planificatorii Romei ar putea fi cea mai importanta cauza a decaderii Imperiului Roman. Greseala a avut loc deoarece magistratii care conduceau cetatea romana au descoperit ceea ce parea sa fie o solutie ideala pentru o problema importanta o orasului: cum sa alimentezi toate cladirile si fantanile din oras cu apa.

Pe masura ce Roma s-a dezvoltat, depasind pragul de un milion de locuitori, problema apei s-a agravat. Apeductele romane, care incanta si astazi turistii ce viziteaza capitala Italiei, aduceau cantitati suficiente de apa de la munte in oras. Problema consta in distribuirea acesteia catre utilizatori. In cele din urma, autoritatile au gasit o solutie: un metal ideal, suficient de maleabil pentru a fi transformat usor in tevi. De asemenea, aceste tevi puteau fi realizate suficient de ieftin pentru a putea fi folosite pe toate cele sapte coline romane. 

Problema consta in faptul ca acest metal minunat, maleabil si ieftin, era plumbul. Astazi, pericolele acestui metal sunt cunoscute, astfel ca simpla descoperire a catorva grame de plumb in pereti este suficienta pentru a duce la distrugerea si refacerea acestora. Pe vremea  romanilor, insa, plumbul parea alegerea ideala. Era relativ ieftin (o prioritate importanta pentru birocrati), putea fi curbat in forma teava foarte usor si avea un punct de topire scazut, ceea ce permitea sudarea usoara a racordurilor. Asadar, tevile de plumb pareau ideale pentru a duce apa de la apeducte la cetatenii romani. Din nefericire, tevile otraveau toata populatia romana, de la cetatenii de rand pana la cele mai importante familii romane.

Specialistii de la Centers for Disease Control and Prevention detalieaza cum se manifesta o intoxicatie cu plumb: „Efectele plumbului sunt la fel fie ca intra in corp prin respiratie sau prin inghitire. Plumbul poate afecta aproape orice organ si sistem din corp. Principala tinta a toxicitatii plumbului este sistemul nervos. Expunerea la plumb duce la performante scazute in teste ce masoara functionarea sistemului nervos. De asemenea, poate provoca slabiciune in degete, incheieturi si glezne, cresteri ale tensiunii arteriale si anemie. Expunerea la niveluri ridicate de plumb poate vatama serios creierul si rinichii si poate duce in cele din urma la moarte. In cazul femeilor insarcinate, expunerea la plumb poate duce la avort spontan”.

Asadar, plumbul provoaca o panoplie de simptome nefericite. Atunci cand o buna parte din populatia capitalei unui imperiu este afectata sistematic, acest lucru se va resimti in timp. De asemenea, aceasta descoperire explica seria de „imparati nebuni” care au condus Roma, dintre care cel mai cunoscut este Caligula. Apa potabila contaminata cu plumb a contribuit cu siguranta la problemele lor cognitive. Asadar, ceea ce parea sa fie o solutie ideala pentru o problema practic a slabit in mod considerabil Roma si celelalte orase ale imperiului.

Sageata care a schimbat istoria – 378 .e.n.

In anul 378, un soldat a facut o greseala ce a accelerat in mod considerabil, daca nu chiar a provocat, distrugerea a Imperiul Roman de Apus. Totul a inceput departe de Roma, in stepele Asiei, locul de bastina al majoritatii triburilor de calareti nomazi. Printre altii, gotii au trait in aceste stepe inainte sa se mute in Europa de Est. Gotii erau duri, insa s-au apropiat de granita cu imperiile Romane (de Apus si de Rasarit) deoarece alti barbari, mult mai duri, ii presau. Acestia erau hunii, facuti celebri de Attila o generatie mai tarziu, cand au devastat Europa. 

In aceasta perioada, insa, hunii erau o amenintare aflata la mare departare, pe cand gotii erau la granita Romei, unde cereau sa traverseze si sa se aseze pe teritorii controlate de Imperiul de Apus. Gotii erau impartiti in doua grupuri, ostrogotii (din est) si vizigotii (din vest). Liderii vizigoti s-au intalnit cu oficialii romani si le-au cerut permisiunea ca poporul lor sa patrunda pe teritoriul roman. Cele doua parti au cazut de acord ca, in cazul in care isi vor lasa armele in urma, vor fi bineveniti. De asemenea, romanii au inteles ca vizigotii nu aveau cum sa aiba parte de o recolta imediat, astfel ca Roma a decis sa le ofere alimente pana la urmatoarea recolta.

Intreaga populatie a migrat, sute de mii de barbati, femei si copii traversand granita in Imperiul Roman. Desi ostrogotii nu facusera parte din intelegerea cu romanii, ei au trecut la randul lor raul ce reprezenta granita cu Imperiul Roman. La scurt timp dupa a devenit evident ca romanii nu aveau suficienta hrana pentru totii gotii, vizigotii au inceput sa captureze sursele de hrana pe care le gaseau, jefuind de multe ori satele ce le ieseau in cale. Din acest motiv, grupuri restranse de goti se luptau in mod constant cu grupuri de soldati romani.

Pentru a incerca sa rezolve aceasta problema, guvernatorii romani au solicitat o intalnire cu toti liderii vizigoti. Intalnirea era, de fapt, un truc prin care romanii doreau sa asasineze toata conducerea vizigota, moment dupa care ar fi putut transforma in sclavi vizigotii infometati si fara conducator.

Tentativa de asasinat a esuat, liderii vizigoti reusind sa evadeze, iar armata acestora a primit in scurt timp intariri de la ostrogoti. Timp de cateva luni, cele doua parti s-au luptat constant. In cele din urma, imparatul Valens a sosit in zona pentru a pune punct razboiului. Liderul roman spera sa castige o batalie decisiva prin care sa ii distruga sau sa ii goneasca pe goti. Regele vizigot Fritigern a propus romanilor incetarea ostilitatilor daca poporul sau putea prelua controlul asupra Traciei. Valens nu a fost de acord cu propunerea lui Fritigern, adunand o armata mare compusa din cavalerie si infanterie. Fritigern i-a strans la randul sau pe goti, insa a facut inca o propunere de negociere.

In acest punct istoriei, gotii erau un popor aproape la fel de civilizat ca romanii, fiind chiar mai cultivati decat cetatenii romani din Galia. Liderii lor erau furiosi, insa percepeau totodata ca ambele parti aveau mai mult de pierdut decat de castigat. Gotii nu-si doreau un razboi care i-ar fi distrus ca popor in cazul esecului. Chiar si o victorie ar fi dus doar la slabirea unui potential aliat in lupta contra hunilor. Ce isi doreau cu adevarat gotii era un teritoriu in care sa se stabileasca. Acest lucru este demonstrat de faptul ca gotii s-au unit in cele din urma, 80 ani mai tarziu, cu ultima armata romana adevarata pentru a-i invinge pe Attila si pe hunii sai. Vizigotilor nu le placea Roma, insa se temeau si mai tare de huni.

Cele doua armate s-au intalnit in apropiere de Adrianopol si fiecare dintre ele si-a stabilit tabara in campul vizual al adversarului. Cele doua parti au cazut de acord ca Valens sa trimita o delegatie in ringul de caruri ce delimita tabara vizigotilor. Fiecare tabara veghea cu atentie la semnele unei posibile tradari, pregatindu-si trupele de cavalerie pentru atac in caz ca era nevoie. Fritigern parea dispus sa discute la modul serios despre pace. Totusi, o mica greseala avea sa vina de hac Romei. 

In mod cert, delegatia romana era ezitanta in drumul sau spre tabara vizigota. Reprezentantii Romei erau constienti ca un astfel de truc fusese folosit chiar de romani pentru a incerca asasinarea liderilor pe care acum aveau sa ii cunoasca. In jurul lor, mii de cavaleri inarmati cu arcuri si lanci erau pregatiti de atac. De altfel, in ultimele luni membrii celor doua armate se intalnisera de multe ori pe campul de lupta, astfel ca atmosfera era foarte tensionata.

Pe fondul acestei tensiuni, unul dintre soldatii care pazeau delegatia romana a reactionat brusc la ceva ce a zarit in tabara vizigotilor. Nu este clar daca soldatul a recunoscut vreun inamic vechi sau daca a vazut o miscare neasteptata, insa ce se stie sigur este ca acesta a tras cu sageata in directia taberei vizigotilor. Acestia au reactionat prompt cu un tir de sageti, iar majoritatea componentilor delegatiei romane au cazut la pamant.

Vazand acest lucru, cavaleria romana a atacat tabara gotilor din ambele parti, insa nu a reusit sa o penetreze. Cavaleria grea a vizigotilor si a ostrogotilor se ascunsese in padure, astfel ca in momentul atacului roman aceasta a iesit la iveala si a lansat contraatacul. Asaltata de sagetile provenite din tabara vizigota si de fortele calare, cavaleria romana a decis sa abandoneze lupta, lasand in urma neprotejate fortele de infanterie. Prost pregatiti si echipati sumar, soldatii romani au reprezentat o prada usoara pentru fortele gotilor, care au ucis 40.000 de combatanti. Acest lucru avea sa insemne distrugerea pentru totdeauna a invincibilitatii Imperiului Roman de Apus. Armatele romane aveau sa devina din ce in ce mai putin romane si mai degraba barbare. Roma nu avea sa mai conduca vreodata regiuni din afara Italiei, iar la un secol distanta avea sa fie cucerita de doua ori, barbarul Odoacru obtinand titlul de imparat.

Daca acea sageata nu ar fi fost lansata spre tabara gotilor, ar fi existat sanse ca intalnirea sa se fi concretizat cu pace. Vizigotii fusesera cei ce cerusera discutiile, acestia avand solicitari concrete, iar Valens ar fi fost avantajat sa-i aiba aliati si nu inamici. Fara dezastrul de la Adrianopol, Roma ar fi ramas mai puternica si capabila sa se apere. O Roma cu o armata reala si cu gotii ca aliati ar fi putut sa mentina nivelul cultural ridicat multa vreme. Secolele ce au urmat Bataliei de la Adrianopol au ramas in istorie sub numele de „Evul intunericului” sau „Epoca tenebrelor”. Fara acea sageata lansata de un soldat anonim, acele secole ar fi putut fi mult mai putin intunecate.

Un plan pe termen scurt – 1917

Europa era infometata si devastata de Primul Razboi Mondial, iar multi dintre agricultorii europeni erau acum in armata. De asemenea, nitratii care ar fi fost utilizati pentru ingrasaminte erau acum folositi pentru munitii. Din acest motiv s-a ajuns la concluzia ca SUA aveau nevoie de recolte mai bogate. Obiectivul putea fi atins prin aratul terenurilor nefolosite si plantarea de grau si de porumb. Intamplator, in aceasta perioada se inregistra un nivel neobisnuit de mare de precipitatii. Acest lucru a fost de bun augur, caci permitea ca anumite terenuri sa devina bune pentru agricultura. Din nefericire, precipitatiile bogate nu au durat foarte mult.

Imboldul pentru a planta a fost lansat de USFA (U.S. Food Administration), institutie infiintata in 10 august 1917 in urma legii Food and Fuel Control Act. Institutia fusese creata pentru a incuraja productia de alimente si pentru a controla distributia produselor agricole. USFA a decis sa apeleze la cea mai raspandita metoda de a incuraja o activitate, oferind o recompensa financiara pentru fiecare acru de pamant pe care se planta porumb. Acest bonus facea ca porumbul sa devina profitabil chiar si pe terenurile mai proaste. Terenurile si mai putin fertile, din statele cu un nivel redus al precipitatiilor, erau folosite pentru cresterea graului. Preturile mari garantate de USFA au subventionat plantarea unor noi terenuri in state precum Kansas, Oklahoma, Texas si New Mexico. Solul din aceste state era in mod normal prea uscat pentru grau, insa datorita catorva anotimpuri foarte ploioase devenea posibila obtinerea unor recolte bogate de grau.

Atunci cand Primul Razboi Mondial a ajuns la final, subventiile au incetat si ele. Cateva dintre noile ferme au continuat sa mai produca grau cativa ani, insa multe dintre ele au fost abandonate. La un deceniu distanta, doar cateva ferme mai erau active. Agricultorii au fost inlocuiti de crescatori de animale, ce-si duceau traiul din cresterea vitelor si cailor. Totusi, era o diferenta: inainte ca acele pamanturi sa fie lucrate, solul era tinut laolalta de radacini de ierburi ce cresc lent. Toata acea iarba fusese distrusa cu plugul, astfel ca solul era neprotejat, iar acum copitele animalelor erodau pamantul.

In 1934, sud-vestul Statelor Unite ale Americii a inregistrat vanturi puternice. Milioane de hectare de sol pulverizat s-au transformat in praf, iar cerul a fost acoperit de nori uriasi intitulati „dusters”. Cand furtunile de praf au incetat, fertilitatea solurilor uscate disparuse. Solul fusese distrus atat de rau incat perioadele de vant puternic au continuat sa produca nori de praf pana in anii ‘50.

Asadar, timp de cativa ani, graul american a hranit aliatii europeni ai SUA. Costul acestui grau a fost pierderea a milioane de hectare de pasuni. Vietile a zeci de milioane de fermieri au fost distruse, iar Marea Depresiune a devenit un eveniment mai catastrofal decat ar fi fost in mod normal. Tragedia acelor vremuri a fost descrisa intr-unul dintre marile romane americane, „Fructele maniei”, scris de John Steinbeck.

Aceasta greseala uriasa pare sa fie repetata si astazi. In China, nevoia de alimente a facut ca terenurile adiacente deserturilor din nordul tarii sa fie arate. Astazi, acele deserturi cresc intr-un ritm de aproximativ 4.000 de kilometri patrati anual, iar in unele zile norul de praf rosu ce acopera Beijingul este atat de dens incat oamenii nu pot respira fara o masca. Asadar, unele greseli uriase din istorie sunt repetate.

Lenea care salveaza vieti - 1928

Unele greseli schimba lumea in bine. In acest caz, omenirea a beneficiat de pe urma unei greseli de laborator.

In stiinta, pentru a putea stabili o legatura intre o actiune si un rezultat este nevoie sa incercam sa eliminam cat mai multe din variabilele care ar putea influenta rezultatul. In chimie, acest lucru inseamna ca specialistii trebuie sa se asigure ca nicio alta substanta nu contamineaza mostrele. In 1928, un om de stiinta a facut o greseala elementara: a lasat sub un geam deschis o placa Petri ce continea bacterii din genul Staphylococcus. Cercetatorul care s-a facut vinovat de aceasta greseala era Alexander Fleming, iar laboratorul sau era un exemplu de dezorganizare.

Atunci cand Fleming si-a dat seama de greseala, pe placa aparuse mucegai. Desi placa Petri nu-i mai era utila, cercetatorul a studiat-o la microscop, unde a descoperit ceva ce nu mai vazuse niciodata: mucegaiul aparut peste noapte omora bacteria Staphylococcus! Ulterior, Fleming a descoperit ca acest mucegai crestea, printre altele, pe painea care era lasata neacoperita pentru o perioada lunga de timp. 

Greseala care a dus la descoperirea a mucegaiului in laborator i-a permis lui Fleming sa creeze alaturi de echipa sa primul antibiotic, penicilina, ce a salvat zeci de milioane de vieti in ultimul secol.

Sfera de influenta - 1950

Principalul instrument al unui diplomat il constituie cuvintele sale, astfel ca este firesc de presupus ca declaratiile celui mai important diplomat al Statelor Unite reflecta pozitia tarii. Din acest motiv, Iosif Stalin si Kim Il-sung au fost socati sa constate dupa ce au invadat Coreea de Sud ca SUA si Natiunile Unite au avut o reactie vehementa. De altfel, reactia lor a fost fireasca, deoarece Secretarul de Stat al SUA le daduse permisiunea sa atace.

Secretarul de Stat al SUA, Dean Acheson, a tinut un discurs pe 12 ianuarie 1950 in fata National Press Club. Prelegerea urma sa reflecte politica oficiala a SUA, fiind o avertizare pentru Rusia comunista, China si satelitii acestora. In acest discurs, Acheson a descris sfera de influenta a SUA dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Problema a aparut atunci cand Acheson a descris interesele americane in Pacific si a mentionat Japonia, dar nu Coreea. Cel mai probabil, Kim Il-sung s-a bucurat sa auda ca tara pe care dorea sa o cucereasca nu era protejata de SUA.

Politica interna a SUA a complicat si ea situatia. Presedintele SUA de la acel moment, Harry Truman, facea parte din Partidul Democrat, insa Congresul era controlat de Partidul Republican. Republicanii nu erau incantati de politica externa a lui Truman, motiv pentru care Congresul a respins o solicitare a presedintelui de a acorda un ajutor in valoare de 60 de milioane de dolari Coreei de Sud. Acesta ar fi finantat 500 de consilieri si tehnicieni care ar fi asistat la modernizarea armatei sud-coreene. Legea a fost respinsa in Camera Reprezentantilor intr-un vot strans, 193 la 192. Oficialii de la Moscova si de la Pyongyang au perceput un mesaj clar: SUA abandona Coreea de Sud.

O actiune pe care Truman a initiat-o pe 25 aprilie 1950 i-ar fi putut lamuri pe nord-coreeni. Presedintele american a emis „Directiva de siguranta nationala nr. 68”, in care anunta ca fortele americane vor fi folosite pentru a contracara o agresiune comunista „oriunde in Asia”. Mesajul era clar, insa directivele de siguranta nationala sunt clasificate drept „top secret”, astfel ca dictatorul nord-coreean nu avea cum sa afle continutul sau.

O declaratie publica a lui John Foster Dulles, trimisul special al lui Truman in Asia, avea ca scop avertizarea comunistilor. Din nefericire, declaratia sa era formulata intr-un limbaj diplomatic ce ascundea mesajul pe care dorea sa-l transmita. Cea mai explicita afirmatie a lui Dulles a venit in cadrul unei prelegeri in parlamentul sud-coreean. El a afirmat ca America „este credincioasa cauzei libertatii umane si loiala tuturor celor ce sustin aceasta cauza in mod onorabil”. Totusi, aceste cuvinte nu erau tocmai potrivite pentru a avertiza un posibil agresor.

Trupele nord-coreene au traversat paralela 38 pe 17 iunie 1950. Armata sud-coreeana era dezorganizata si nu avea armele necesare pentru a putea face fata trupelor din nord, iar unitatile americane din peninsula coreeana nu numarau multi soldati, astfel ca au fost nevoite sa se retraga in sud. Apoi, insa, lumea a reactionat la invazie.

Dupa toate declaratiile americanilor, este probabil ca atat Stalin cat si Kim Il-sung sa fi fost surprinsi de reactia dura a Statelor Unite. De altfel, daca Uniunea Sovietica sau China s-ar fi asteptat ca Truman sa raspunda cu fortele armate, aceste tari nu i-ar fi permis lui Kim Il-sung sa atace. De asemenea, in mod cert nu ar fi permis ca invazia sa aiba loc in timp ce boicotau Consiliul de Securitate al ONU. Deoarece sovieticii nu participau la intrunirile Consiliului de Securitate, acesta a putut sa adopte o rezolutie care aproba un contigent masiv pentru a ajuta Coreea de Sud. Inainte ca acest conflict sa se incheie, 50.000 de soldati ONU (in mare parte americani) au fost ucisi, iar cele doua Corei si China au pierdut sute de mii de soldati si de civili. Asadar, un cost urias pentru o greseala de exprimare. Razboiul nu s-a incheiat niciodata;  Coreea de Nord si Coreea de Sud incheind in 1953 un armistitiu, insa incidente intre cele doua armate au loc pana in zilele noastre.

Libertatea, dintr-o greseala de PR - 1989

Personajul cel mai responsabil de prabusirea guvernului Republicii Democrate Germane si de reunificarea Germaniei a fost un birocrat comunist. Greseala, si schimbarea pe care aceasta a provocat-o, avea legatura cu Zidul Berlinului. Acest zid fusese ridicat pentru a opri fluxul de refugiati care paraseau Germania de Est pentru Germania de Vest.

Cei mai priceputi si mai educati germani din est aveau cel mai mult de castigat prin emigrarea in Vest, unde salariile erau de pana la 10 ori mai mari decat in economia socialista. De aceea, autoritatile au inchis mai intai granita. Problema o constituia partea de vest a Berlinului. Desi orasul se gasea in centrul Germaniei de Est, orasul facea parte din Germania de Vest ca urmare a intelegerii la care ajunsesera Aliatii in cadrul Conferintei de la Yalta. Asadar, cand granita cu Germania de Vest s-a inchis, germanii din est au inceput sa treaca peste linia ce impartea orasul in doua. Pentru a opri exodul, guvernul GDR a construit notoriul Zid al Berlinului. In anii ce au urmat, aproape 300 de cetateni ai Germaniei de Est au fost ucisi si alte cateva sute de persoane au fost ranite incercand sa treaca de sarma ghimpata si de celelalte obstacole ce compuneau zidul. De aceea, constructia a devenit cel mai vizibil simbol al represiunii comuniste.

Pana in 1989, GDR-ul eliminase cateva dintre restrictiile la care erau supusi cetatenii Germaniei de Est. Aceasta tendinta fusese incurajata chiar de noul prim-ministru sovietic, Mihail Gorbaciov. Dupa luni de revolte, guvernul est-german a permis cetatenilor sai sa calatoreasca prin Cehoslovacia in Germania de Vest, iar in scurt timp trenurile in aceasta directie erau arhipline, iar punctele de trecere erau suprasolicitate.

Pana in noiembrie 1989, conducerea Germaniei de Est lucra din greu la elaborarea unor noi reguli prin care sa relaxeze aceasta presiune, dar prin care sa mentina controlul asupra situatiei. Procedura comunista obisnuita pentru o asemenea relaxare a regulilor consta in pasi mici, atent controlati. Acest lucru garanta ca guvernul ar fi controlat in continuare aspectul liberalizat, prevenind un efect de domino prin care publicul ar fi avut asteptari tot mai mari. De aceea, conducerea GDR nu dorea o relaxare prea rapida a restrictiilor, pentru ca ar fi creat o situatie de necontrolat. Daca o relaxare a represiunii ar fi fost prea accelerata, aceasta nu ar mai fi putut fi oprita decat prin violenta.

In cele din urma, autoritatile au conceput un plan pentru reducerea restrictiilor la granita, finalizand regulile spre finalul zilei de 9 noiembrie. Acestea urmau sa intre in vigoare pe 17 noiembrie. Imediat dupa finalizarea planurilor, un purtator de cuvant al politburo-ului, Günter Schabowski, a organizat o conferinta de presa pentru a raspunde intrebarilor jurnalistilor occidentali. Schabowski a primit un bilet pe care scria ca germanii din Est vor putea traversa direct in Vest. De asemenea, scria ca instructiunile detaliate vor fi disponibile a doua zi, dupa ce politia de frontiera era informata de noile proceduri si instructiuni. Mesajul nu continea alte detalii, caci procedurile abia fusesera finalizate cu cateva ore inainte.

Schabowski a citit informatiile de pe bilet in fata reporterilor si totodata in fata cetatenilor Germaniei de Est, deoarece conferinta era transmisa in direct de postul de televiziune de stat. Apoi, un jurnalist italian l-a intrebat cand vor intra in vigoare noile reguli. Biletul parea sa sugereze, in mod incorect, ca noile reguli intrau in vigoare imediat, fiind necesara doar informarea granicerilor. Astfel, Schabowski nu stia nimic despre planul de a reduce treptat restrictiile pentru a mentine controlul guvernamental. De aceea, purtatorul de cuvant a declarat „din cate stiu, sunt valabile de acum, fara intarziere”. El a adaugat ca noile reguli se refera inclusiv la trecerea in Berlinul de Vest.

Dupa doar cateva minute, punctele de trecere din Zidul Berlinului erau sufocate de multimi uriase de germani care doreau sa treaca in Vest. Granicerii erau cuprinsi de confuzie: daca cu cateva ore inainte instructiunile erau de a impusca pe oricine incearca sa treaca granita fara documentele necesare, acum ei nu mai stiau ce sa faca. Toata lumea era convinsa ca regulile de trecere au devenit mai putin stricte, insa soldatii au mentinut trecerile inchise. Pe masura ce orele treceau, tot mai multi oameni se adunau in fata punctelor de trecere, iar guvernul est-german nu avea instructiuni noi pentru graniceri. In cele din urma, acestia au deschis portile, iar multimea de oameni a trecut in Berlinul de Vest. 

Dupa ce granitele fusesera deschise, era imposibila reinchiderea lor. La cateva luni, zidul a fost daramat, caci nu mai era decat un simbol al unui esec colosal. In 1990, cele doua state germane au redevenit unul, iar Stasi, temuta politie secreta din GDR a fost desfiintata. Asadar, un anunt eronat al unui purtator de cuvant, Günter Schabowski, a schimbat pentru totdeauna soarta Germaniei si a Europei.

Sursa: corectnews.com

Read more...

Chevron suspenda activitatea de explorare a gazelor de sist in Silistea

Reprezentantii companiei Chevron au anuntat, joi, ca suspenda activitatea privind explorarea gazelor de sist in localitatea vasluiana Silistea, in urma protestelor din ultimele zile. Potrivit unui comunicat transmis, joi, de reprezentantii Chevron, prioritatea companiei este de a desfasura o activitate "intr-un mod sigur si responsabil fata de mediul inconjurator", informeaza Mediafax.

"Chevron poate confirma astazi (n.r. - joi) suspendarea activitatii in Silistea, comuna Pungesti. Prioritatea este sa desfasuram activitati intr-un mod sigur si responsabil fata de mediul inconjurator in conformitate cu acordurile de mediu pe baza carora operam. Chevron isi reitereaza angajamentul de a avea relatii constructive si pozitive cu comunitatile unde isi desfasoara activitatea", se arata in comunicatul citat.

Peste o suta de persoane din Silistea (Vaslui) protesteaza, joi, pentru a patra zi consecutiv, in perimetrul unde Chevron ar urma sa amplaseze o sonda de explorare a gazelor de sist.

n cursul diminetii de joi, societatea angajata de Chevron pentru amenajarea platformei pe care urmeaza sa fie amplasata sonda de explorare a gazelor de sist si-a retras din zona cele doua utilaje - un excavator si un buldozer -, in huiduielile manifestantilor.

Aproximativ 500 de persoane din Silistea, judetul Vaslui, au protestat, miercuri, in perimetrul unde compania Chevron ar urma sa amplaseze prima sonda de explorare a gazelor de sist, iar in timpul manifestatiei cinci localnici au lesinat, fiind transportati la Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui, unde au ramas internati.

Miercuri dimineata, in localitatea Silistea au ajuns doua utilaje ale societatii care va amenaja pentru compania Chevron platforma pe care ar urma sa fie amplasata sonda de explorare a gazelor de sist.

In timpul protestului de miercuri, aproximativ 50 de persoane au blocat drumul judetean Vaslui - Garceni, formand un cordon, pentru a impiedica accesul utilajelor in zona de explorare, iar la fata locului a venit si protopopul de Barlad care le-a transmis oamenilor mesaje de incurajare si a cantat "Cu noi este Dumnezeu".

In aceste conditii, jandarmii au intervenit in randul protestatarilor din localitatea Silistea, pentru a elibera soseaua pe care acestia o blocasera, multi dintre manifestanti fiind bruscati si luati pe sus de fortele de ordine.

In zona au fost trimisi peste 200 de jandarmi, inclusiv de la Gruparea Mobila din Bacau, acestia fiind retrasi din dispozitiv miercuri seara.

Miercuri seara, la Silistea s-au aflat prefectul judetului Vaslui, Radu Renga, si seful Inspectoratului General de Jandarmi, Mircea Olaru, care au stat de vorba cu reprezentantii locali ai fortelor de ordine.

Protestele localniclor din Silistea au inceput luni, cand aproximativ 150 de persoane au blocat, partial, drumul judetean ce tranziteaza comuna Pungesti de care apartine satul Silistea. Marti, la proteste au fost prezenti si patru preoti de la bisericile din comuna Pungesti, toti imbracati in straie bisericesti, iar in imediata vecinatate a parcelei detinute de Chevron, oamenii au instalat un cort sub care au dormit pe timpul noptii.

In 3 octombrie, Chevron a obtinut autorizatie de construire pentru amplasarea in judetul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de sist in Romania, dupa ce compania a primit toate avizele necesare de la autoritatile statului pentru prospectarea solului in perimetrul de la Silistea.

Sursa: corectnews.com

Read more...
Subscribe to this RSS feed

Deprecated: preg_replace(): The /e modifier is deprecated, use preg_replace_callback instead in /home4/albaiuli/public_html/libraries/joomla/filter/input.php on line 686